reordonare

Romanian

Etymology

From reordonare +‎ -re.

Noun

reordonare f (plural reordonări)

1. reordering

Declension

Declension of reordonare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) reordonare	reordonarea	(niște) reordonări	reordonările
genitive/dative	(unei) reordonări	reordonării	(unor) reordonări	reordonărilor
vocative	reordonare, reordonareo		reordonărilor