repeți

Romanian

Etymology 1

Borrowed from Latin repetere, modelled after the native Romanian verb peți.

Pronunciation

• IPA^(key): /re.peˈt͡si/
• Rhymes: -i
• Hyphenation: re‧pe‧ți

Verb

a repeți (third-person singular present repețește, past participle repețit) 4th conj. (very dated)

1. Synonym of repeta (“repeat”) [early 19th century–mid 20th century]

Conjugation

    conjugation of repeți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a repeți
gerund			repețind
past participle			repețit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	repețesc	repețești	repețește	repețim	repețiți	repețesc
	imperfect	repețeam	repețeai	repețea	repețeam	repețeați	repețeau
	simple perfect	repeții	repețiși	repeți	repețirăm	repețirăți	repețiră
	pluperfect	repețisem	repețiseși	repețise	repețiserăm	repețiserăți	repețiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să repețesc	să repețești	să repețească	să repețim	să repețiți	să repețească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		repețește			repețiți
	negative		nu repeți			nu repețiți

Further reading

• repeți in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)

Etymology 2

Pronunciation

• IPA^(key): /reˈpet͡sʲ/
• Rhymes: -et͡sʲ
• Hyphenation: re‧peți

Verb

repeți

1. second-person singular present indicative/subjunctive of repeta