repugnanță

Romanian

Etymology

Borrowed from French répugnance.

Noun

repugnanță f (uncountable)

1. repugnance

Declension

Declension of repugnanță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) repugnanță	repugnanța	(niște) repugnanțe	repugnanțele
genitive/dative	(unei) repugnanțe	repugnanței	(unor) repugnanțe	repugnanțelor
vocative	repugnanță, repugnanțo		repugnanțelor