repugnanță
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French répugnance.
Noun edit
repugnanță f (uncountable)
Declension edit
Declension of repugnanță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) repugnanță | repugnanța | (niște) repugnanțe | repugnanțele |
| genitive/dative | (unei) repugnanțe | repugnanței | (unor) repugnanțe | repugnanțelor |
| vocative | repugnanță, repugnanțo | repugnanțelor | ||