restit

Romanian

Adjective

restit m or n (feminine singular restită, masculine plural restiți, feminine and neuter plural restite)

1. Obsolete form of răstit.

Declension

Declension of restit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	restit		restită	restiți	restite
	definite	restitul		restita	restiții	restitele
genitive/ dative	indefinite	restit		restite	restiți	restite
	definite	restitului		restitei	restiților	restitelor

References

• restit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN