restitui

See also: restituí and restituì

Latin

Verb

restituī

1. inflection of restituō:
   1. first-person singular perfect active indicative
   2. present passive infinitive

Portuguese

Verb

restitui

1. inflection of restituir:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French restituer.

Verb

a restitui (third-person singular present restituie, past participle restituit) 4th conj.

1. to restitute

Conjugation

    conjugation of restitui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a restitui
gerund			restituind
past participle			restituit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	restitui	restitui	restituie	restituim	restituiți	restituie
	imperfect	restituiam	restituiai	restituia	restituiam	restituiați	restituiau
	simple perfect	restituii	restituiși	restitui	restituirăm	restituirăți	restituiră
	pluperfect	restituisem	restituiseși	restituise	restituiserăm	restituiserăți	restituiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să restitui	să restitui	să restituie	să restituim	să restituiți	să restituie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		restituie			restituiți
	negative		nu restitui			nu restituiți

References

• restitui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN