reticul
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French réticule.
Noun
editreticul n (plural reticule)
Declension
editDeclension of reticul
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) reticul | reticulul | (niște) reticule | reticulele |
genitive/dative | (unui) reticul | reticulului | (unor) reticule | reticulelor |
vocative | reticulule | reticulelor |