reușire

Romanian

Etymology

From reuși +‎ -re.

Noun

reușire f (plural reușiri)

1. success

Declension

Declension of reușire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) reușire	reușirea	(niște) reușiri	reușirile
genitive/dative	(unei) reușiri	reușirii	(unor) reușiri	reușirilor
vocative	reușire, reușireo		reușirilor