reuni

See also: reuní and réuni

Latin

Pronunciation

• (Classical Latin) IPA^(key): /reˈuː.niː/, [reˈuːniː]
• (modern Italianate Ecclesiastical) IPA^(key): /reˈu.ni/, [reˈuːni]

Verb

reūnī

1. second-person singular present active imperative of reūniō

Portuguese

Verb

reuni

1. inflection of reunir:
   1. first-person singular preterite indicative
   2. second-person plural imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French réunir.

Verb

a reuni (third-person singular present reunește, past participle reunit) 4th conj.

1. to reunite

Conjugation

    conjugation of reuni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a reuni
gerund			reunind
past participle			reunit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reunesc	reunești	reunește	reunim	reuniți	reunesc
	imperfect	reuneam	reuneai	reunea	reuneam	reuneați	reuneau
	simple perfect	reunii	reuniși	reuni	reunirăm	reunirăți	reuniră
	pluperfect	reunisem	reuniseși	reunise	reuniserăm	reuniserăți	reuniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reunesc	să reunești	să reunească	să reunim	să reuniți	să reunească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reunește			reuniți
	negative		nu reuni			nu reuniți