rotuță

Romanian

Etymology

From roată +‎ -uță.

Noun

rotuță f (plural rotuțe)

1. diminutive of roată

Declension

Declension of rotuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) rotuță	rotuța	(niște) rotuțe	rotuțele
genitive/dative	(unei) rotuțe	rotuței	(unor) rotuțe	rotuțelor
vocative	rotuță, rotuțo		rotuțelor

References

• rotuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN