rușcă

Romanian

Etymology

From rujă.

Noun

rușcă f (plural ruști)

1. Italian starwort (Aster amellus)

Declension

Declension of rușcă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) rușcă	rușca	(niște) ruște	ruștele
genitive/dative	(unei) ruște	ruștei	(unor) ruște	ruștelor
vocative	rușcă, rușco		ruștelor

References

• rușcă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN