runculeț

Romanian

Etymology

From runc +‎ -uleț.

Noun

runculeț n (plural runculețe)

1. diminutive of runc

Declension

Declension of runculeț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) runculeț	runculețul	(niște) runculețe	runculețele
genitive/dative	(unui) runculeț	runculețului	(unor) runculețe	runculețelor
vocative	runculețule		runculețelor

References

• runculeț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN