ruptă

Romanian

Noun

ruptă f (plural rupte)

1. Obsolete form of rupt.

Declension

Declension of ruptă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ruptă	rupta	(niște) rupte	ruptele
genitive/dative	(unei) rupte	ruptei	(unor) rupte	ruptelor
vocative	ruptă, rupto		ruptelor

References

• ruptă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN