săcuieț

Romanian

Etymology

From săcui +‎ -eț.

Noun

săcuieț n (plural săcuiețe)

1. diminutive of săcui

Declension

Declension of săcuieț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) săcuieț	săcuiețul	(niște) săcuiețe	săcuiețele
genitive/dative	(unui) săcuieț	săcuiețului	(unor) săcuiețe	săcuiețelor
vocative	săcuiețule		săcuiețelor

References

• săcuieț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN