săim

Romanian

Noun

săim n (plural săimuri)

1. Obsolete form of seim.

Declension

Declension of săim

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) săim	săimul	(niște) săimuri	săimurile
genitive/dative	(unui) săim	săimului	(unor) săimuri	săimurilor
vocative	săimule		săimurilor

References

• săim in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN