sărbătoriu

Romanian

Etymology

From sărba +‎ -ătoriu.

Noun

sărbătoriu m (plural sărbători)

1. celebrator, celebrant

Declension

Declension of sărbătoriu

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sărbătoriu	sărbătoriuul	(niște) sărbători	sărbătorii
genitive/dative	(unui) sărbătoriu	sărbătoriuului	(unor) sărbători	sărbătorilor
vocative	sărbătoriuule		sărbătorilor

References

• sărbătoriu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN