săstav

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic съставъ (sŭstavŭ).

Noun

săstav n (plural săstave)

1. (obsolete) component

Declension

Declension of săstav

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) săstav	săstavul	(niște) săstave	săstavele
genitive/dative	(unui) săstav	săstavului	(unor) săstave	săstavelor
vocative	săstavule		săstavelor

References

• săstav in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN