sarmat
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French Sarmates.
Adjective edit
sarmat m or n (feminine singular sarmată, masculine plural sarmați, feminine and neuter plural sarmate)
Declension edit
Declension of sarmat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | sarmat | sarmată | sarmați | sarmate | ||
| definite | sarmatul | sarmata | sarmații | sarmatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | sarmat | sarmate | sarmați | sarmate | ||
| definite | sarmatului | sarmatei | sarmaților | sarmatelor | |||
Noun edit
sarmat m (plural sarmați)
Declension edit
Declension of sarmat
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) sarmat | sarmatul | (niște) sarmați | sarmații |
| genitive/dative | (unui) sarmat | sarmatului | (unor) sarmați | sarmaților |
| vocative | sarmatule | sarmaților | ||