scânteiță

Romanian

Etymology

From scânteie +‎ -iță.

Noun

scânteiță f (plural scânteițe)

1. diminutive of scânteie

Declension

Declension of scânteiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) scânteiță	scânteița	(niște) scânteițe	scânteițele
genitive/dative	(unei) scânteițe	scânteiței	(unor) scânteițe	scânteițelor
vocative	scânteiță, scânteițo		scânteițelor

References

• scânteiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN