scânteitor
Romanian
editAdjective
editscânteitor m or n (feminine singular scânteitoare, masculine plural scânteitori, feminine and neuter plural scânteitoare)
- Obsolete form of scânteietor.
Declension
editDeclension of scânteitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | scânteitor | scânteitoare | scânteitori | scânteitoare | ||
definite | scânteitorul | scânteitoarea | scânteitorii | scânteitoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | scânteitor | scânteitoare | scânteitori | scânteitoare | ||
definite | scânteitorului | scânteitoarei | scânteitorilor | scânteitoarelor |
References
edit- scânteitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN