scălâmbătură

Romanian

Etymology

From scălâmba +‎ -ătură.

Noun

scălâmbătură f (plural scălâmbături)

1. grimace

Declension

Declension of scălâmbătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) scălâmbătură	scălâmbătura	(niște) scălâmbături	scălâmbăturile
genitive/dative	(unei) scălâmbături	scălâmbăturii	(unor) scălâmbături	scălâmbăturilor
vocative	scălâmbătură, scălâmbăturo		scălâmbăturilor