scăpărătură

Romanian

Etymology

From scăpăra +‎ -ătură.

Noun

scăpărătură f (plural scăpărături)

1. sparker

Declension

Declension of scăpărătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) scăpărătură	scăpărătura	(niște) scăpărături	scăpărăturile
genitive/dative	(unei) scăpărături	scăpărăturii	(unor) scăpărături	scăpărăturilor
vocative	scăpărătură, scăpărăturo		scăpărăturilor

References

• scăpărătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN