scăpătăciune

Romanian

Etymology

From scăpăta +‎ -ăciune.

Noun

scăpătăciune f (plural scăpătăciuni)

1. impoverishment

Declension

Declension of scăpătăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) scăpătăciune	scăpătăciunea	(niște) scăpătăciuni	scăpătăciunile
genitive/dative	(unei) scăpătăciuni	scăpătăciunii	(unor) scăpătăciuni	scăpătăciunilor
vocative	scăpătăciune, scăpătăciuneo		scăpătăciunilor