schimbăciune

Romanian

Etymology

From schimba +‎ -ăciune.

Noun

schimbăciune f (plural schimbăciuni)

1. (dated) change (the process of becoming different)

Declension

Declension of schimbăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) schimbăciune	schimbăciunea	(niște) schimbăciuni	schimbăciunile
genitive/dative	(unei) schimbăciuni	schimbăciunii	(unor) schimbăciuni	schimbăciunilor
vocative	schimbăciune, schimbăciuneo		schimbăciunilor