sclipi

Romanian

Etymology

From clipi.

Verb

a sclipi (third-person singular present sclipește, past participle sclipit) 4th conj.

1. to sparkle

Conjugation

    conjugation of sclipi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a sclipi
gerund			sclipind
past participle			sclipit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sclipesc	sclipești	sclipește	sclipim	sclipiți	sclipesc
	imperfect	sclipeam	sclipeai	sclipea	sclipeam	sclipeați	sclipeau
	simple perfect	sclipii	sclipiși	sclipi	sclipirăm	sclipirăți	sclipiră
	pluperfect	sclipisem	sclipiseși	sclipise	sclipiserăm	sclipiserăți	sclipiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sclipesc	să sclipești	să sclipească	să sclipim	să sclipiți	să sclipească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sclipește			sclipiți
	negative		nu sclipi			nu sclipiți