scoculeț

Romanian

Etymology

From scoc +‎ -uleț.

Noun

scoculeț n (plural scoculețe)

1. diminutive of scoc

Declension

Declension of scoculeț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) scoculeț	scoculețul	(niște) scoculețe	scoculețele
genitive/dative	(unui) scoculeț	scoculețului	(unor) scoculețe	scoculețelor
vocative	scoculețule		scoculețelor

References

• scoculeț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN