scufiuță

Romanian

Etymology

From scufie +‎ -uță.

Noun

scufiuță f (plural scufiuțe)

1. diminutive of scufie

Declension

Declension of scufiuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) scufiuță	scufiuța	(niște) scufiuțe	scufiuțele
genitive/dative	(unei) scufiuțe	scufiuței	(unor) scufiuțe	scufiuțelor
vocative	scufiuță, scufiuțo		scufiuțelor

References

• scufiuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN