scurmătură

Romanian

Etymology

From scurma +‎ -ătură.

Noun

scurmătură f (plural scurmături)

1. a place where someone dug or disturbed the soil

Declension

Declension of scurmătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) scurmătură	scurmătura	(niște) scurmături	scurmăturile
genitive/dative	(unei) scurmături	scurmăturii	(unor) scurmături	scurmăturilor
vocative	scurmătură, scurmăturo		scurmăturilor