secătuit

Romanian

Etymology

Past participle of secătui.

Adjective

secătuit m or n (feminine singular secătuită, masculine plural secătuiți, feminine and neuter plural secătuite)

1. exhausted

Declension

Declension of secătuit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	secătuit		secătuită	secătuiți	secătuite
	definite	secătuitul		secătuita	secătuiții	secătuitele
genitive/ dative	indefinite	secătuit		secătuite	secătuiți	secătuite
	definite	secătuitului		secătuitei	secătuiților	secătuitelor

Verb

secătuit (past participle of secătui)

1. past participle of secătui