secundipară
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French secondipare.
Adjective
editsecundipară f (feminine only, plural secundipare)
Declension
editDeclension of secundipară (feminine only)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | — | secundipară | — | secundipare | ||
definite | — | secundipara | — | secundiparele | |||
genitive/ dative |
indefinite | — | secundipare | — | secundipare | ||
definite | — | secundiparei | — | secundiparelor |
Noun
editsecundipară f (plural secundipare)
Declension
editDeclension of secundipară
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) secundipară | secundipara | (niște) secundipare | secundiparele |
genitive/dative | (unei) secundipare | secundiparei | (unor) secundipare | secundiparelor |
vocative | secundipară, secundiparo | secundiparelor |
References
edit- secundipară in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN