semălui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian számolni, infinitive of számol.

Verb

a semălui (third-person singular present semăluie, past participle semăluit) 4th conj.

1. to compare

Conjugation

    conjugation of semălui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a semălui
gerund			semăluind
past participle			semăluit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	semălui	semălui	semăluie	semăluim	semăluiți	semăluie
	imperfect	semăluiam	semăluiai	semăluia	semăluiam	semăluiați	semăluiau
	simple perfect	semăluii	semăluiși	semălui	semăluirăm	semăluirăți	semăluiră
	pluperfect	semăluisem	semăluiseși	semăluise	semăluiserăm	semăluiserăți	semăluiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să semălui	să semălui	să semăluie	să semăluim	să semăluiți	să semăluie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		semăluie			semăluiți
	negative		nu semălui			nu semăluiți