sfăduliță

Romanian

Etymology

From sfadă +‎ -uliță.

Noun

sfăduliță f (plural sfădulițe)

1. diminutive of sfadă

Declension

Declension of sfăduliță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sfăduliță	sfădulița	(niște) sfădulițe	sfădulițele
genitive/dative	(unei) sfădulițe	sfăduliței	(unor) sfădulițe	sfădulițelor
vocative	sfăduliță, sfădulițo		sfădulițelor

References

• sfăduliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN