sfătuință

Romanian

Etymology

From sfătui +‎ -ință.

Noun

sfătuință f (plural sfătuințe)

1. thought

Declension

Declension of sfătuință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sfătuință	sfătuința	(niște) sfătuințe	sfătuințele
genitive/dative	(unei) sfătuințe	sfătuinței	(unor) sfătuințe	sfătuințelor
vocative	sfătuință, sfătuințo		sfătuințelor