sfin

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic свиниꙗ (svinija).

Noun

sfin m (plural sfini)

1. (obsolete) pig

Declension

Declension of sfin

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sfin	sfinul	(niște) sfini	sfinii
genitive/dative	(unui) sfin	sfinului	(unor) sfini	sfinilor
vocative	sfinule		sfinilor

References

• sfin in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN