sfruntare

Romanian

Etymology

From sfrunta +‎ -re.

Noun

sfruntare f (plural sfruntări)

1. effrontery

Declension

Declension of sfruntare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sfruntare	sfruntarea	(niște) sfruntări	sfruntările
genitive/dative	(unei) sfruntări	sfruntării	(unor) sfruntări	sfruntărilor
vocative	sfruntare, sfruntareo		sfruntărilor