sicamenă

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic сикаминиѥ (sikaminije), from Greek συκάμινος (sykáminos).

Noun

sicamenă f (plural sicamene)

1. (obsolete) sycamore

Declension

Declension of sicamenă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sicamenă	sicamena	(niște) sicamene	sicamenele
genitive/dative	(unei) sicamene	sicamenei	(unor) sicamene	sicamenelor
vocative	sicamenă, sicameno		sicamenelor

References

• sicamenă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN