silnici
Romanian edit
Etymology edit
From silnic.
Verb edit
a silnici (third-person singular present silnicește, past participle silnicit) 4th conj.
- to force
Conjugation edit
conjugation of silnici (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a silnici | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | silnicind | ||||||
| past participle | silnicit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | silnicesc | silnicești | silnicește | silnicim | silniciți | silnicesc | |
| imperfect | silniceam | silniceai | silnicea | silniceam | silniceați | silniceau | |
| simple perfect | silnicii | silniciși | silnici | silnicirăm | silnicirăți | silniciră | |
| pluperfect | silnicisem | silniciseși | silnicise | silniciserăm | silniciserăți | silniciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să silnicesc | să silnicești | să silnicească | să silnicim | să silniciți | să silnicească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | silnicește | silniciți | |||||
| negative | nu silnici | nu silniciți | |||||