slăvitor

Romanian

Etymology

From slăvi +‎ -itor.

Noun

slăvitor m (uncountable)

1. praiser

Declension

declension of slăvitor (singular only)

	singular
m gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) slăvitor	slăvitorul
genitive/dative	(unui) slăvitor	slăvitorului
vocative	slăvitorule

References

• slăvitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN