spăimântătură

Romanian

Etymology

From spăimânta +‎ -ătură.

Noun

spăimântătură f (plural spăimântături)

1. fright

Declension

Declension of spăimântătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) spăimântătură	spăimântătura	(niște) spăimântături	spăimântăturile
genitive/dative	(unei) spăimântături	spăimântăturii	(unor) spăimântături	spăimântăturilor
vocative	spăimântătură, spăimântăturo		spăimântăturilor