spăimuliță

Romanian

Etymology

From spaimă +‎ -uliță.

Noun

spăimuliță f (uncountable)

1. diminutive of spaimă

Declension

declension of spăimuliță (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) spăimuliță	spăimulița
genitive/dative	(unei) spăimulițe	spăimuliței
vocative	spăimuliță, spăimulițo

References

• spăimuliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN