spicușel

Romanian

Etymology

From spic +‎ -ușel.

Noun

spicușel n (plural spicușele)

1. diminutive of spic

Declension

Declension of spicușel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) spicușel	spicușelul	(niște) spicușele	spicușelele
genitive/dative	(unui) spicușel	spicușelului	(unor) spicușele	spicușelelor
vocative	spicușelule		spicușelelor

References

• spicușel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN