spicui

Romanian

Etymology

From spic +‎ -ui.

Verb

a spicui (third-person singular present spicuiește, past participle spicuit) 4th conj.

1. to glean

Conjugation

    conjugation of spicui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a spicui
gerund			spicuind
past participle			spicuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	spicuiesc	spicuiești	spicuiește	spicuim	spicuiți	spicuiesc
	imperfect	spicuiam	spicuiai	spicuia	spicuiam	spicuiați	spicuiau
	simple perfect	spicuii	spicuiși	spicui	spicuirăm	spicuirăți	spicuiră
	pluperfect	spicuisem	spicuiseși	spicuise	spicuiserăm	spicuiserăți	spicuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să spicuiesc	să spicuiești	să spicuiască	să spicuim	să spicuiți	să spicuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		spicuiește			spicuiți
	negative		nu spicui			nu spicuiți