spinățel

Romanian

Etymology

From spin +‎ -ățel.

Noun

spinățel m (plural spinăței)

1. diminutive of spin

Declension

Declension of spinățel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) spinățel	spinățelul	(niște) spinăței	spinățeii
genitive/dative	(unui) spinățel	spinățelului	(unor) spinăței	spinățeilor
vocative	spinățelule		spinățeilor

References

• spinățel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN