sprințăreț

Romanian

Etymology

From sprințar +‎ -eț.

Adjective

sprințăreț m or n (feminine singular sprințăreață, masculine plural sprințăreți, feminine and neuter plural sprințărețe)

1. diminutive of sprințar

Declension

Declension of sprințăreț

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	sprințăreț		sprințăreață	sprințăreți	sprințărețe
	definite	sprințărețul		sprințăreața	sprințăreții	sprințărețele
genitive/ dative	indefinite	sprințăreț		sprințărețe	sprințăreți	sprințărețe
	definite	sprințărețului		sprințăreței	sprințăreților	sprințărețelor

References

• sprințăreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN