spusătură

Romanian

Etymology

From spus +‎ -ătură.

Noun

spusătură f (plural spusături)

1. a saying

Declension

Declension of spusătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) spusătură	spusătura	(niște) spusături	spusăturile
genitive/dative	(unei) spusături	spusăturii	(unor) spusături	spusăturilor
vocative	spusătură, spusăturo		spusăturilor