stâlpișor

Romanian

Etymology

From stâlp +‎ -ișor.

Noun

stâlpișor m (plural stâlpișori)

1. diminutive of stâlp; small pillar

Declension

Declension of stâlpișor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) stâlpișor	stâlpișorul	(niște) stâlpișori	stâlpișorii
genitive/dative	(unui) stâlpișor	stâlpișorului	(unor) stâlpișori	stâlpișorilor
vocative	stâlpișorule		stâlpișorilor