stâlpușor

Romanian

Etymology

From stâlp +‎ -ușor.

Noun

stâlpușor m (plural stâlpușori)

1. diminutive of stâlp; small pillar

Declension

Declension of stâlpușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) stâlpușor	stâlpușorul	(niște) stâlpușori	stâlpușorii
genitive/dative	(unui) stâlpușor	stâlpușorului	(unor) stâlpușori	stâlpușorilor
vocative	stâlpușorule		stâlpușorilor