stătuleț

Romanian

Etymology

From stat +‎ -uleț.

Noun

stătuleț n (plural stătulețe)

1. diminutive of stat; small state

Declension

Declension of stătuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) stătuleț	stătulețul	(niște) stătulețe	stătulețele
genitive/dative	(unui) stătuleț	stătulețului	(unor) stătulețe	stătulețelor
vocative	stătulețule		stătulețelor