stăvuță

Romanian

Etymology

From stavă +‎ -uță.

Noun

stăvuță f (uncountable)

1. diminutive of stavă

Declension

declension of stăvuță (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) stăvuță	stăvuța
genitive/dative	(unei) stăvuțe	stăvuței
vocative	stăvuță, stăvuțo

References

• stăvuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN