stivui

Romanian

Etymology

From stivă +‎ -ui.

Verb

a stivui (third-person singular present stivuiește, past participle stivuit) 4th conj.

1. to stack

Conjugation

    conjugation of stivui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a stivui
gerund			stivuind
past participle			stivuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	stivuiesc	stivuiești	stivuiește	stivuim	stivuiți	stivuiesc
	imperfect	stivuiam	stivuiai	stivuia	stivuiam	stivuiați	stivuiau
	simple perfect	stivuii	stivuiși	stivui	stivuirăm	stivuirăți	stivuiră
	pluperfect	stivuisem	stivuiseși	stivuise	stivuiserăm	stivuiserăți	stivuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să stivuiesc	să stivuiești	să stivuiască	să stivuim	să stivuiți	să stivuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		stivuiește			stivuiți
	negative		nu stivui			nu stivuiți