strângătură

Romanian

Etymology

From strânge +‎ -ătură.

Noun

strângătură f (plural strângături)

1. grasp

Declension

Declension of strângătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) strângătură	strângătura	(niște) strângături	strângăturile
genitive/dative	(unei) strângături	strângăturii	(unor) strângături	strângăturilor
vocative	strângătură, strângăturo		strângăturilor

References

• strângătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN